- afináre
- s. f., g.-d. art. afinärii; pl. afinäri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
afinare — AFINÁRE, afinări, s.f. Acţiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtare a impurităţiilor dintr un metal sau dintr un aliaj. ♦ Perioadă din procesul de eleborare a oţelului, în care se produce oxidarea elementelor însoţitoare şi se… … Dicționar Român
afinaj — AFINÁJ, afinaje, s.n. Afinare. – Din fr. affinage. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AFINÁJ s. v. afinare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime afináj s. n., pl. afináje … Dicționar Român
afinor — AFINÓR, afinori, s.m. Muncitor care lucrează la afinare. – Din fr. affineur. Trimis de ana zecheru, 26.08.2002. Sursa: DEX 98 afinór s. m., pl. afinóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic AFINÓR afinori m. Muncitor… … Dicționar Român
afinar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: afinar afinando afinado Indicativo presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. afino afinas afina afinamos afináis afinan… … Wordreference Spanish Conjugations Dictionary
afinant — AFINÁNT, afinanţi, s.m. Substanţă care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru a se realiza afinarea (3). – Afina + suf. ant. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 afinánt s. m., pl. afinánţi Trimis de siveco, 10 … Dicționar Român
ЗАРЯД РЫХЛЕНИЯ — заряд взрывчатого вещества, в результате взрыва которого образуется воронка малого радиуса (Болгарский язык; Български) заряд за разрохкване (на скална маса) (Чешский язык; Čeština) trhací nálož (Немецкий язык; Deutsch) Auflockerungssprengladung… … Строительный словарь
РЫХЛЕНИЕ ГРУНТА — разрушение плотного грунта с помощью механического воздействия или взрывания (Болгарский язык; Български) разрохкване на почва (Чешский язык; Čeština) rozpojování zeminy (Немецкий язык; Deutsch) Auflockerung; Auflockern (Венгерский язык; Magyar)… … Строительный словарь
segregare — SEGREGÁRE, segregări, s.f. 1. Faptul de a (se) segrega; segregaţie. ♦ Operaţie metalurgică de afinare a unui aliaj prin răcire selectivă prin care, la solidificare, unele impurităţi se concentrează şi se pot îndepărta uşor. 2. Proces de izolare a … Dicționar Român